fentă dex - definiţie, sinonime, conjugare
FÉNTĂ1, fente, s.f. (Sport) Procedeu tehnic care cuprinde un complex de mişcări, executat rapid, în scopul inducerii în eroare a adversarului şi al obţinerii unui avantaj asupra acestuia. – Din fr. feinte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÉNTĂ2 s.f. v. fantă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FENTÁ, fentéz, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minţi, a înşela. – Din fr. feinter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÉNT//Ă1 ~e f. sport Manevră de inducere în eroare a adversarului în vederea creării unui avantaj tactic. [G.-D. fentei] /<fr. feinte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FÉNT//Ă2 ~e f. Tăietură perpendiculară la un obiect de îmbrăcăminte. ~ la o fustă. [G.-D. fentei] /<fr. fente
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FÉNTĂ s.f. (Sport) Mişcare înşelătoare executată pentru derutarea adversarului. ♦ Fandare. [< fr. feinte].
(Dicţionar de neologisme)

FENTÁ vb. I. tr., intr. (Sport) A face o mişcare menită să-l deruteze pe adversar; a fanda (la scrimă). [< fr. feinter].
(Dicţionar de neologisme)

FÉNTĂ s. f. (sport) complex de mişcări executate rapid pentru derutarea adversarului şi obţinerea unui avantaj asupra acestuia. (< fr. feinte)
(Marele dicţionar de neologisme)

FENTÁ vb. tr., intr. (sport) a face o mişcare menită să-l deruteze pe adversar; (p. ext.) a păcăli, a înşela. (< fr. feinter)
(Marele dicţionar de neologisme)

fentă, fente s.f. păcăleală, înşelăciune. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

féntă (sport, croitorie) s. f., g.-d. art. féntei; pl. fénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fentá vb., ind. prez. 1 sg. fentéz, 3 sg. şi pl. fenteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: fe fen fent

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta