ferăstrău dex - definiţie, sinonime, conjugare

ferăstrău

[Sinonime]
FERĂSTRẮU, ferăstraie, s.n. 1. Unealtă sau maşină-unealtă prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oţel (cu dinţi ascuţiţi), pusă în mişcare manual sau pe cale mecanică şi folosită pentru tăiatul unor materiale (lemne, metale etc.). 2. Instrument muzical alcătuit dintr-o lamă de metal care se freacă cu un arcuş pentru a emite sunete. [Var.: (1) ferestrắu, fierăstrắu, herăstrắu s.n.] – Firiz + suf. -ău (contaminat cu fereastră sau ferestrui).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FERĂSTR//ẮU ~áie n. 1) Unealtă prevăzută cu o lamă (cu dinţi ascuţiţi), acţionată manual şi folosită la tăiat (lemne). ♢ ~ cu ramă ferăstrău cu lama montată într-un cadru. ~ electric portativ maşină-unealtă având un lanţ prevăzut cu dinţi tăietori, acţionată de un motor electric. ~ circular maşină-unealtă prevăzută cu un disc dinţat, care, în timpul funcţionării, execută o mişcare de rotaţie. 2) Instrument muzical constând dintr-o lamă dinţată care produce sunete cu ajutorul unui arcuş. /<ung. fürésztö
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ferăstrắu (-aíe), s.n. – 1. Unealtă prevăzută cu o lamă pentru tăiatul lemnelor. – 2. Joagăr. – 3. Plantă (Helianthemum vulgare). – 4. Nume vulgar al constelaţiei Casiopeea. Mag. fürészni „a tăia cu ferăstrăul”, prin intermediul var. firisău, care presupune un prototip mag. *füresző (Puşcariu, Dacor., VII, 467; Puşcariu, Lr., 31; DAR; cf. Cihac, II, 498; Gáldi, Dict., 90); numele mag. al uneltei este füresz. Numeroase var.: feres(t)eu, feres(t)ău, heres(t)eu, herăs(tr)ău, fieres(t)eu, fierăs(tr)ău, ultimele prin încrucişare cu fier. Sensul 4 pare a reprezenta alt cuvînt mag. forasztὁ (Gáldi, Dict., 129). – Der. ferăst(r)ui (var. fierăst(r)ui), vb. (a tăia cu ferăstrăul). Din mag. füresz „ferăstrău” derivă şi firesar, s.m. (insectă, Rynchites cupreus), şi firiz, s.n. (Trans., ferăstrău de mînă).
(Dicţionarul etimologic român)

fierăstrắu / ferăstrắu s. n., art. fierăstrắul / ferăstrắul; pl. fierăstráie / ferăstráie
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

ferăstrău s. n., art. ferăstrăul; pl. ferăstráie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

péşte-ferăstrău s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FERĂSTRĂU s. (TEHN.) (reg.) chimilioară, corzar, firez.
(Dicţionar de sinonime)

FERĂSTRĂU s. v. iarba-osului, mălăoi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fe fer fera feras ferast

Cuvinte se termină cu literele: au rau trau strau astrau