ferecare dex - definiţie, sinonime, conjugare
FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parţial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistenţă şi durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal preţios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanţuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătuşa. 3. A încuia, a zăvorî o uşă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, şanţuri, zimţi. ♦ A face zimţi pe muchea unei monede; a zimţui. – Lat. fabricare (apropiat de fier).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FERECÁRE, ferecări, s.f. Acţiunea de a fereca şi rezultatul ei; ferecat1. – V. fereca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FERECÁ férec tranz. 1) (obiecte) A înveli (parţial sau total) cu un metal (pentru a mări rezistenţa sau pentru a înfrumuseţa). 2) (persoane) A pune în fiare, în lanţuri; a încătuşa; a înlănţui. 3) (porţi, uşi etc.) A închide trainic (cu zăvorul); a zăvorî. 4) (pietre de moară) A acoperi cu crestături; a cresta. 5) (monede) A înzestra cu zimţi pe la muchii; a zimţui. 6) fig. A izola de lume (închizând undeva). /<lat. fabricare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ferecá (férec, ferecát), vb. – 1. A pune obezi la roată. – 2. A pune garnituri de fier. – 3. A întări, a consolida. – 4. A pune în lanţuri. – 5. A încrusta, a face marchetărie. – 6. A placa. – Var. înfereca, înferica. Mr. făric, făricare „a potcovi calul”, megl. firicari. Lat. făbrĭcāre (Candrea-Dens., 571; REW 3294; Capidan, Meglen., 126; DAR; Buescu, RPF, III, 352), cu semantism normal, deoarece „a fabrica” însemna la origine „a lucra fierul”. Meyer, Neugr. St., II, 16 şi Puşcariu 597 preferau să plece de la lat. *ferricare. Cuvîntul rom. lipseşte la A. Rehmann, Die Geschichte der technischen Begriffe fabrica u. machina in der roman. Sprachen, Münster 1935. – Der. ferecătură, s.f. (garnitură de fier; fiare, lanţuri; placă; montare); desfereca, vb. (a scoate lanţurile).
(Dicţionarul etimologic român)

ferecá vb., ind. prez. 1 sg. férec, 3 sg. şi pl. férecă, 1 pl. ferecăm
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ferecáre s. f., g.-d. art. ferecării; pl. ferecări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FERECÁ vb. 1. a şinui. (A ~ carul, roata.) 2. a îmbrăca. (A ~ un obiect cu argint.) 3. v. încătuşa. 4. v. încuia.
(Dicţionar de sinonime)

FERECÁRE s. 1. ferecat, şinuire, şinuit. (~ unei roţi.) 2. v. încătuşare. 3. v. încuiere.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A fereca ≠ a dezlănţui, a desfereca
(Dicţionar de antonime)

Ferecaredezlănţuire
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: fe fer fere ferec fereca

Cuvinte se termină cu literele: re are care ecare recare