fereduire

FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FEREDUÍRE, fereduiri, s.f. (Reg.) Acţiunea de a feredui şi rezultatul ei. – V. feredui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FEREDU//Í ~iésc tranz. înv. (persoane) A expune la acţiunea apei (calde) în scop igienic (sau curativ); a scălda; a îmbăia. /<ung. feredni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fereduí vb., ind. prez. l sg. şi 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. fereduiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fereduíre s. f., g.-d. art. fereduírii; pl. fereduíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FEREDUÍ vb. v. îmbăia, scălda.
(Dicţionar de sinonime)