feregea

FEREGEÁ, feregele, s.f. 1. Manta ori pelerină din stofă fină şi subţire sau din mătase, purtată odinioară de boieri sau de soţiile lor peste îmbrăcămintea obişnuită. 2. Văl cu care femeile musulmane îşi acoperă faţa. – Din tc. ferāce.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FEREG//EÁ ~éle f. 1) înv. Mantie de stofă subţire şi fină, purtată peste îmbrăcăminte (mai ales de boieri). 2) Văl cu care îşi acoperă faţa femeile musulmane. /<turc. ferace
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

feregeá (feregéle), s.f. – (Înv.) Manta orientală din ţesătură fină. – Mr. firige. Tc. ferece (Şeineanu, II, 169; Lokotsch 503; Ronzevalle 123), cf. ngr. φερετζέζ, bg. fereğe. Sec. XVI, înv.
(Dicţionarul etimologic român)

feregeá s. f., art. feregeáua, g.-d. art. feregélei; pl. feregéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FEREGEÁ s. (reg.) hobot. (~ pentru femeile musul-mane.)
(Dicţionar de sinonime)

FEREGEÁ s. v. straşnic.
(Dicţionar de sinonime)