ferestruire

FERESTRUÍ, ferestruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu ferăstrăul. [Var.: ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (apropiat de ferestrău).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FERESTRUÍRE, ferestruiri, s.f. Acţiunea de a ferestrui şi rezultatul ei. [Var.: ferestuíre, ferăstruíre s.f.] – V. ferestrui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FERESTRU//Í ~iésc tranz. (copaci, lemne, scânduri etc.) A tăia cu ferăstrăul. /<ung. fürészelni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ferestruí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ferestruiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ferestruíre s. f., g.-d. art. ferestruírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)