ferestruit

FERESTRUÍ, ferestruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu ferăstrăul. [Var.: ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (apropiat de ferestrău).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FERESTRUÍT, -Ă, ferestruiţi, -te, adj. Crestat, tăiat, retezat cu ferăstrăul. [Var.: ferestuít, -ă, ferăstruít, -ă adj.] – V. ferestrui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FERESTRU//Í ~iésc tranz. (copaci, lemne, scânduri etc.) A tăia cu ferăstrăul. /<ung. fürészelni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ferestruí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ferestruiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)