ferice dex - definiţie, sinonime, conjugare
FÉRIC, -Ă, ferici, -ce, adj. (Despre substanţe) Care are în compoziţia sa fier trivalent. Acid feric. Oxid feric. – Din fr. ferrique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FERÍCE adj. invar., s.f. 1. Adj. invar. (Poetic) Fericit. ♢ Expr. Ferice de mine (sau de tine etc.)! = ce fericit sunt (sau eşti etc.)! 2. S.f. (Înv.) Fericire. ♢ Expr. A-l bate (pe cineva) fericea, se spune despre un om sau unui om norocos. – Lat. felix, -icis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÉRI//C ~că (~ci, ~ce) (despre substanţe şi despre compuşi chimici) Care conţine fier trivalent. /<fr. ferrique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FERÍCE adj. invar. poet. v. FERICIT. ♢ ~ de mine! Ce fericit sunt! /<lat. felix, ~cis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

feríce adj. – 1. Mulţumit sufleteşte, plin de bucurie. – 2. (S.f.) Fericire, mulţumire sufletească. Lat. Fēlῑcem (Puşcariu 599; Candrea-Dens., 579; REW 3236; DAR). Formele it. felice, sp. feliz sînt neol. Este cuvînt uşor înv., care înlocuieşte încetul cu încetul der. fericit. – Der. ferica, vb. (a face fericit), pe care Candrea-Dens., 580 îl derivă de la un lat. *fēlῑcāre; fericăciune, s.f. (înv., fericire); fericat, adj. (înv., fericit); ferici, vb. (a face fericit; înv., a felicita); fericie, s.f. (înv., fericire); fericire, s.f. (mulţumire sufletească, intensă şi deplină); fericit, adj. (care se află într-o stare de mulţumire sulfetească intensă şi deplină; primul grad de sfinţenie acordat cuiva); fericitor, adj. (care umple de fericire); nefericit, adj. (care nu este fericit); nefericire, s.f. (nenorocire, nemulţumire). Der. lui a ferici plecîndu-se de la ferice pare normală; astfel încît nu se înţelege încercarea lui Puşcariu, Dacor., III, 679, de a pleca de la un lat. *fēlῑcĭcāre puţin probabil, cf. REW 3234b.
(Dicţionarul etimologic român)

FÉRIC, -Ă adj. (Despre substanţe) Care conţine fier trivalent în compoziţia sa. [< fr. ferrique].
(Dicţionar de neologisme)

FÉRIC, -Ă adj. (despre substanţe) care conţine fier trivalent. (< fr. ferrique)
(Marele dicţionar de neologisme)

féric adj. m., pl. férici; f. sg. férică, pl. férice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

feríce s. f., art. ferícea
(Dicţionar ortografic al limbii române)

feríce adj. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fericá vb. I (înv.) 1. a ferici (pe cineva); a socoti pe cineva fericit. 2. a face bine cuiva.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
FERÍCE s. v. aglică, fericire.
(Dicţionar de sinonime)

FERÍCE adj. invar. v. fericit.
(Dicţionar de sinonime)

FERÍCE interj. v. noroc!
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Fericeneferice
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: fe fer feri feric

Cuvinte se termină cu literele: ce ice rice erice