fericire dex - definiţie, sinonime, conjugare
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera, a socoti pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulţumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. 2. Tranz. şi refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FERICÍRE, fericiri, s.f. Stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină. ♢ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – V. ferici.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FERIC//Í ~ésc tranz. 1) A face fericit. 2) înv. A ridica în slăvi; a slăvi; a preamări; a glorifica. /Din ferice
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FERICÍR//E ~i f. 1) Stare de mulţumire sufletească deplină. 2) Stare de satisfacţie deplină. ♢ Din ~ datorită unei împrejurări favorabile. [Art. fericirea; G.-D. fericirii] /v. a ferici
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fericí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. fericeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fericíre s. f., g.-d. art. fericírii; pl. fericíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FERICÍ vb. (pop.) a noroci. (Soarta îl ~.)
(Dicţionar de sinonime)

FERICÍ vb. v. binecuvânta, felicita, glorifica, lăuda, mări, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi.
(Dicţionar de sinonime)

FERICÍRE s. 1. (livr.) beatitudine, (înv. şi pop.) ferice, (înv.) fericie. (Stare de ~.) 2. noroc, (pop.) norocire. (A dat ~ peste el.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A ferici ≠ a neferici
(Dicţionar de antonime)

Fericirenefericire
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: fe fer feri feric ferici

Cuvinte se termină cu literele: re ire cire icire ricire