fericit dex - definiţie, sinonime, conjugare
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera, a socoti pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulţumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. 2. Tranz. şi refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FERICÍT, -Ă, fericiţi, -te, adj., s.m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulţumire sufletească, plin de bucurie. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulţumire; care este bun, favorabil. 3. S.m. Primul grad de sfinţenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FERICITÁ vb. I v. felicita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FERIC//Í ~ésc tranz. 1) A face fericit. 2) înv. A ridica în slăvi; a slăvi; a preamări; a glorifica. /Din ferice
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FERICÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) şi substantival v. A FERICI. 2) Care aduce fericire. Întâmplare ~tă. /v. a ferici
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fericí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. fericeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fericít adj. m., s. m., pl. fericíţi; f. sg. fericítă, pl. fericíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FERICÍ vb. (pop.) a noroci. (Soarta îl ~.)
(Dicţionar de sinonime)

FERICÍ vb. v. binecuvânta, felicita, glorifica, lăuda, mări, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi.
(Dicţionar de sinonime)

FERICÍT adj. 1. (înv. şi pop.) norocit, (pop.) ferice. (Om ~.) 2. v. radios. 3. v. binevenit.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A ferici ≠ a neferici
(Dicţionar de antonime)

Fericitnefericit
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: fe fer feri feric ferici

Cuvinte se termină cu literele: it cit icit ricit ericit