FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greşeală, de un risc; a (se) apăra. ♢ Absol. (În construcţii exclamative) Doamne fereşte! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. şi tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A FER//Í ~ésc tranz. (fiinţe, lucruri) A apăra pe toate căile (punând la adăpost); a păzi /<lat. ferire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE FER//Í mă ~ésc intranz. A se da din cale. /<lat. ferire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ferí (ferésc, ferít), vb. – 1. A ţine, a respecta. – 2. (Înv.) a sărbători, a prăznui. – 3. (Înv.) A păstra, a menţine. – 4. A prezerva, a asigura, a salva. – 5. A proteja, a ocroti. – 6. A evita, a scăpa. – 7. (Refl.) A se adăposti, a se proteja. – 8. (Refl.) A se feri. – 9. (Refl.) A se îndepărta, a se retrage. Mr. (a)firescu, megl. mi fires. Lat. fĕrῑre, care apare cu sensul de „a ţine, a respecta” în limba clasică, mai precis la Cicero, De fato, 17. Celelalte explicaţii sînt inutile: de la afară, prin intermediul unei forme *fări (Philippide, Principii, 148); din mag. őrizni (Cihac, II, 498); de la un lat. *auferῑre, în loc de auferre (Candrea, GS, III, 424; REW 3642; Giuglea, Dacor., IV, 1554 şi X, 66); din lat. *fērῑre „a sărbători”, der. de la fēriae (DAR; Rosetti, I, 166). Trecerea semantică de la „a ţine, a respecta”, la „a sărbători” se repetă ca la a serba. – Der. fereală, s.f. (acţiunea de a se feri; refugiu); ferinţă, s.f. (înv., gardă); feritor, adj. (protector); feritoare, s.f. (Trans., adăpost).
(Dicţionarul etimologic român)
feríe (feríi), s.f. – 1. Măsură de capacitate, folosită în Trans., pentru băuturi alcoolice, în valoare de aproximativ 10 litri. – 2. (Înv.) Taxă pe care o plătea trezoreriei (sec. XV-XVII) partea care cîştiga un proces, pentru a transforma decizia unui tribunal în sentinţă definitivă, sau, dimpotrivă, partea care pierdea, pentru a deschide o nouă acţiune. – Var. herie, ferîie, herîie. Cu primul său sens, este fără îndoială mag. ferő „măsură de capacitate” (Drăganu, Dacor., V, 354-58). Nu este sigur, deşi pare probabil, ca al doilea sens să aibă aceeşi bază. Ar putea fi de asemenea pus în legătură cu pol. feruje, de la ferowač „a pronunţa sentinţa” (Bogrea, Anuarul Instit. Cluj, II, 350), sau cu tc. vereje, dat. de la vera „acord” (Bogrea, Arhiva, I, 631; cf. M. Emerit, Revista istorică, X, 31, care pleacă de la tc. uhrie). Pentru instituţie, cf. G. D. Longinescu, Feria, în Balcania, II, (1939), p. 199-318.
(Dicţionarul etimologic român)
FERI- v. fero-.
(Dicţionar de neologisme)
FERI- elem. „fier (trivalent)”, „feruginos”. (< fr. ferri-, cf. lat. ferrum)
(Marele dicţionar de neologisme)
ferí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. fereáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
férie1, férii, s.f. (reg.) măsură de capacitate pentru băuturi spirtoase (cât o vadră).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
férie2, férii, s.f. (înv.) sărbătoare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
FERÍ vb. 1. v. apăra. 2. a se păzi, (înv. şi reg.) a se socoti, (înv.) a se lepăda, a se veghea. (Să te ~ de răceală.) 3. v. evita. 4. a evita, a ocoli, a se păzi, (înv.) a se îndupleca. (Se ~ să facă un anumit lucru.) 5. a evita. (Mă ~ să-l întâlnesc.) 6. a fugi. (~ din calea lui!) 7. a-şi ascunde. (A-şi ~ ochii, privirile.) 8. a se da, a se trage. (S-a ~ repede într-o parte.) 9. v. eschiva. 10. a evita, a ocoli. (Se ~ de cuvintele abstracte.)
(Dicţionar de sinonime)
FERÍ vb. v. respecta, ţine.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A FER//Í ~ésc tranz. (fiinţe, lucruri) A apăra pe toate căile (punând la adăpost); a păzi /<lat. ferire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ferí (ferésc, ferít), vb. – 1. A ţine, a respecta. – 2. (Înv.) a sărbători, a prăznui. – 3. (Înv.) A păstra, a menţine. – 4. A prezerva, a asigura, a salva. – 5. A proteja, a ocroti. – 6. A evita, a scăpa. – 7. (Refl.) A se adăposti, a se proteja. – 8. (Refl.) A se feri. – 9. (Refl.) A se îndepărta, a se retrage. Mr. (a)firescu, megl. mi fires. Lat. fĕrῑre, care apare cu sensul de „a ţine, a respecta” în limba clasică, mai precis la Cicero, De fato, 17. Celelalte explicaţii sînt inutile: de la afară, prin intermediul unei forme *fări (Philippide, Principii, 148); din mag. őrizni (Cihac, II, 498); de la un lat. *auferῑre, în loc de auferre (Candrea, GS, III, 424; REW 3642; Giuglea, Dacor., IV, 1554 şi X, 66); din lat. *fērῑre „a sărbători”, der. de la fēriae (DAR; Rosetti, I, 166). Trecerea semantică de la „a ţine, a respecta”, la „a sărbători” se repetă ca la a serba. – Der. fereală, s.f. (acţiunea de a se feri; refugiu); ferinţă, s.f. (înv., gardă); feritor, adj. (protector); feritoare, s.f. (Trans., adăpost).
(Dicţionarul etimologic român)
feríe (feríi), s.f. – 1. Măsură de capacitate, folosită în Trans., pentru băuturi alcoolice, în valoare de aproximativ 10 litri. – 2. (Înv.) Taxă pe care o plătea trezoreriei (sec. XV-XVII) partea care cîştiga un proces, pentru a transforma decizia unui tribunal în sentinţă definitivă, sau, dimpotrivă, partea care pierdea, pentru a deschide o nouă acţiune. – Var. herie, ferîie, herîie. Cu primul său sens, este fără îndoială mag. ferő „măsură de capacitate” (Drăganu, Dacor., V, 354-58). Nu este sigur, deşi pare probabil, ca al doilea sens să aibă aceeşi bază. Ar putea fi de asemenea pus în legătură cu pol. feruje, de la ferowač „a pronunţa sentinţa” (Bogrea, Anuarul Instit. Cluj, II, 350), sau cu tc. vereje, dat. de la vera „acord” (Bogrea, Arhiva, I, 631; cf. M. Emerit, Revista istorică, X, 31, care pleacă de la tc. uhrie). Pentru instituţie, cf. G. D. Longinescu, Feria, în Balcania, II, (1939), p. 199-318.
(Dicţionarul etimologic român)
FERI- v. fero-.
(Dicţionar de neologisme)
FERI- elem. „fier (trivalent)”, „feruginos”. (< fr. ferri-, cf. lat. ferrum)
(Marele dicţionar de neologisme)
ferí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. fereáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
férie1, férii, s.f. (reg.) măsură de capacitate pentru băuturi spirtoase (cât o vadră).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
férie2, férii, s.f. (înv.) sărbătoare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
FERÍ vb. 1. v. apăra. 2. a se păzi, (înv. şi reg.) a se socoti, (înv.) a se lepăda, a se veghea. (Să te ~ de răceală.) 3. v. evita. 4. a evita, a ocoli, a se păzi, (înv.) a se îndupleca. (Se ~ să facă un anumit lucru.) 5. a evita. (Mă ~ să-l întâlnesc.) 6. a fugi. (~ din calea lui!) 7. a-şi ascunde. (A-şi ~ ochii, privirile.) 8. a se da, a se trage. (S-a ~ repede într-o parte.) 9. v. eschiva. 10. a evita, a ocoli. (Se ~ de cuvintele abstracte.)
(Dicţionar de sinonime)
FERÍ vb. v. respecta, ţine.
(Dicţionar de sinonime)