ferit dex - definiţie, sinonime, conjugare
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greşeală, de un risc; a (se) apăra. ♢ Absol. (În construcţii exclamative) Doamne fereşte! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evitaîntâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. şi tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FERÍT, -Ă, feriţi, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puţin cunoscut, izolat, tăinuit, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în faţă. – V. feri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FER//Í ~ésc tranz. (fiinţe, lucruri) A apăra pe toate căile (punând la adăpost); a păzi /<lat. ferire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FER//Í mă ~ésc intranz. A se da din cale. /<lat. ferire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FERÍ//T1 ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A FERI. 2) Ca-re este ascuns de ochii lumii; tainic. /v. a feri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FERÍ//T2 ~ţi m. Sare a acidului feros. /<fr. ferrite
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ferí (ferésc, ferít), vb. – 1. A ţine, a respecta. – 2. (Înv.) a sărbători, a prăznui. – 3. (Înv.) A păstra, a menţine. – 4. A prezerva, a asigura, a salva. – 5. A proteja, a ocroti. – 6. A evita, a scăpa. – 7. (Refl.) A se adăposti, a se proteja. – 8. (Refl.) A se feri. – 9. (Refl.) A se îndepărta, a se retrage. Mr. (a)firescu, megl. mi fires. Lat. fĕrῑre, care apare cu sensul de „a ţine, a respecta” în limba clasică, mai precis la Cicero, De fato, 17. Celelalte explicaţii sînt inutile: de la afară, prin intermediul unei forme *fări (Philippide, Principii, 148); din mag. őrizni (Cihac, II, 498); de la un lat. *auferῑre, în loc de auferre (Candrea, GS, III, 424; REW 3642; Giuglea, Dacor., IV, 1554 şi X, 66); din lat. *fērῑre „a sărbători”, der. de la fēriae (DAR; Rosetti, I, 166). Trecerea semantică de la „a ţine, a respecta”, la „a sărbători” se repetă ca la a serba. – Der. fereală, s.f. (acţiunea de a se feri; refugiu); ferinţă, s.f. (înv., gardă); feritor, adj. (protector); feritoare, s.f. (Trans., adăpost).
(Dicţionarul etimologic român)

FERI- v. fero-.
(Dicţionar de neologisme)

FERÍT s.m. Sare a acidului feros. [< fr. ferrite].
(Dicţionar de neologisme)

FERI- elem. „fier (trivalent)”, „feruginos”. (< fr. ferri-, cf. lat. ferrum)
(Marele dicţionar de neologisme)

FERÍT s. m. sare a acidului feros. (< fr. ferrite)
(Marele dicţionar de neologisme)

ferí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. fereáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ferít s. m., pl. feríţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FERÍ vb. 1. v. apăra. 2. a se păzi, (înv. şi reg.) a se socoti, (înv.) a se lepăda, a se veghea. (Să te ~ de răceală.) 3. v. evita. 4. a evita, a ocoli, a se păzi, (înv.) a se îndupleca. (Se ~ să facă un anumit lucru.) 5. a evita. (Mă ~ să-l întâlnesc.) 6. a fugi. (~ din calea lui!) 7. a-şi ascunde. (A-şi ~ ochii, privirile.) 8. a se da, a se trage. (S-a ~ repede într-o parte.) 9. v. eschiva. 10. a evita, a ocoli. (Se ~ de cuvintele abstracte.)
(Dicţionar de sinonime)

FERÍ vb. v. respecta, ţine.
(Dicţionar de sinonime)

FERÍT adj. 1. v. adăpostit. 2. v. dosnic. 3. v. furiş.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fe fer feri

Cuvinte se termină cu literele: it rit erit