ferită dex - definiţie, sinonime, conjugare
FERÍT, -Ă, feriţi, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puţin cunoscut, izolat, tăinuit, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în faţă. – V. feri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FERÍTĂ, ferite, s.f. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăţi magnetice superioare şi conductibilitate electrică redusă. – Din fr. ferrite.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FERÍ//T1 ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A FERI. 2) Ca-re este ascuns de ochii lumii; tainic. /v. a feri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FERÍ//T2 ~ţi m. Sare a acidului feros. /<fr. ferrite
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FERÍT//Ă ~e f. Compus al unor metale cu oxizi de fier, având proprietăţi magnetice şi conductibilitate electrică înaltă, întrebuinţat, mai ales, în tehnică. /<fr. ferrite
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FERÍT s.m. Sare a acidului feros. [< fr. ferrite].
(Dicţionar de neologisme)

FERÍTĂ s.f. 1. Mineral care se găseşte în stare naturală sub formă de magnetit. 2. Constituent structural al oţelului. [< fr. ferrite].
(Dicţionar de neologisme)

FERÍT s. m. sare a acidului feros. (< fr. ferrite)
(Marele dicţionar de neologisme)

FERÍTĂ s. f. 1. mineral în stare naturală sub formă de magnetit. 2. constituent structural al fierului sau oţelului. (< fr. ferrite)
(Marele dicţionar de neologisme)

ferít s. m., pl. feríţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ferítă s. f., pl. feríte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FERÍT adj. 1. v. adăpostit. 2. v. dosnic. 3. v. furiş.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fe fer feri ferit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita rita erita