fermenea
FERMENEÁ, fermenele, s.f. Haină scurtă făcută din stofă brodată cu fir sau cu mătase, uneori căptuşită cu blană, pe care o purtau odinioară boierii peste anteriu; scurteică îmblănită cu blană de oaie, purtată de ţărani. – Din tc. fermene.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FERMEN//EÁ ~éle f. înv. 1) Haină scurtă (îmblănită), brodată cu fir sau cu mătase, purtată de boieri peste antereu. 2) Haină scurtă, ţărănească, căptuşită cu blană de oaie. [Art. fermeneaua; G.-D. fermenelei] /<turc. fermene
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fermeneá (fermenéle), s.f. – Haină scurtă de catifea, cu mîneci lungi, folosită în trecut de boieri, iar astăzi de ţărani. – Mr. fermene. Tc. fermene (Şeineanu, II, 169; Meyer 100; Lokotsch 604), cf. ngr. φέρμελη, alb. fermelje, bg. fermene.
(Dicţionarul etimologic român)
fermeneá s. f., art. fermeneáua, g.-d. art. fermenélei; pl. fermenéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FERMEN//EÁ ~éle f. înv. 1) Haină scurtă (îmblănită), brodată cu fir sau cu mătase, purtată de boieri peste antereu. 2) Haină scurtă, ţărănească, căptuşită cu blană de oaie. [Art. fermeneaua; G.-D. fermenelei] /<turc. fermene
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
fermeneá s. f., art. fermeneáua, g.-d. art. fermenélei; pl. fermenéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)