fermentativ
FERMENTATÍV, -Ă, fermentativi, -e, adj. Care poate fermenta sau produce o fermentaţie. – Din fr. fermentatif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FERMENTATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care contribuie la fermentare. Substanţe ~e. 2) Care se produce sub acţiunea fermenţilor. /<fr. fermentatif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FERMENTATÍV, -Ă adj. Care poate fermenta sau produce o fermentaţie. [< fr. fermentatif].
(Dicţionar de neologisme)
FERMENTATÍV, -Ă adj. care poate fermenta sau produce o fermentaţie. (< fr. fermentatif)
(Marele dicţionar de neologisme)
fermentatív adj. m., pl. fermentatívi; f. sg. fermentatívă, pl. fermentatíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FERMENTATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care contribuie la fermentare. Substanţe ~e. 2) Care se produce sub acţiunea fermenţilor. /<fr. fermentatif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
FERMENTATÍV, -Ă adj. care poate fermenta sau produce o fermentaţie. (< fr. fermentatif)
(Marele dicţionar de neologisme)
fermentatív adj. m., pl. fermentatívi; f. sg. fermentatívă, pl. fermentatíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)