feromagnetism
FEROMAGNETÍSM s.n. 1. Proprietate a unor metale de a fi atrase puternic de câmpul magnetic şi de a căpăta astfel o magnetizare permanentă, intensă şi de acelaşi sens cu câmpul magnetic. 2. Ansamblul fenomenelor feromagnetice. – Din fr. ferromagnétisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FEROMAGNETÍSM n. fiz. 1) Caracter feromagnetic. 2) Totalitate a fenomenelor feromagnetice. /<fr. ferromagnétisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FEROMAGNETÍSM, feromagnetisme, s.n. 1. Proprietatea unor materiale de a avea remanenţă magnetică. 2. Ansamblul fenomenelor feromagnetice. – Fr. ferromagnétisme.
(Dicţionarul limbii române moderne)
FEROMAGNETÍSM s.n. 1. Proprietate a corpurilor de a fi feromagnetice. 2. Capitol al fizicii în care se studiază proprietăţile corpurilor feromagnetice. [< fr. ferromagnétisme].
(Dicţionar de neologisme)
FEROMAGNETÍSM s. n. 1. proprietate a unor metale sau aliaje de a fi atrase puternic de câmpul magnetic şi de a căpăta astfel o magnetizare permanentă. 2. capitol al fizicii care studiază proprietăţile corpurilor feromagnetice. (< fr. ferromagnétisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
feromagnetísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FEROMAGNETÍSM n. fiz. 1) Caracter feromagnetic. 2) Totalitate a fenomenelor feromagnetice. /<fr. ferromagnétisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul limbii române moderne)
FEROMAGNETÍSM s.n. 1. Proprietate a corpurilor de a fi feromagnetice. 2. Capitol al fizicii în care se studiază proprietăţile corpurilor feromagnetice. [< fr. ferromagnétisme].
(Dicţionar de neologisme)
FEROMAGNETÍSM s. n. 1. proprietate a unor metale sau aliaje de a fi atrase puternic de câmpul magnetic şi de a căpăta astfel o magnetizare permanentă. 2. capitol al fizicii care studiază proprietăţile corpurilor feromagnetice. (< fr. ferromagnétisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
feromagnetísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)