festelitoare
FEŞTELITÓR, -OÁRE, feştelitori, -oare, adj., s.m. şi f. (Reg.; peior.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgăleşte. – Feşteli + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
feştelitór adj. m., s. m., pl. feştelitóri; f. sg. şi pl. feştelitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
feştelitór adj. m., s. m., pl. feştelitóri; f. sg. şi pl. feştelitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)