fiștecare
FIŞTECÁRE pron. nehot. v. fiecare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
fiştecáre adj. m., g.-d. fiştecărui; f. sg. fiştecáre, g.-d. fiştecărei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fiştecáre pr. m., g.-d. fiştecăruia; f. sg. fiştecáre, g.-d. fiştecăreia
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
fiştecáre adj. m., g.-d. fiştecărui; f. sg. fiştecáre, g.-d. fiştecărei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)