fiară dex - definiţie, sinonime, conjugare

fiară

[Sinonime]
FIÁRĂ, fiare, s.f. Animal sălbatic mare; bestie. ♦ Fig. Om extrem de rău, de crud, de violent. – Lat. fera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FIÁR//Ă ~e f. 1) Animal sălbatic, de talie mare; bestie. 2) fig. Om crud, nemilos. [G.-D. fiarei; Sil. fia-ră] /<lat. fera
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fiáră (fiáre), s.f. – Animal sălbatic, bestie. – Mr. hiară. Lat. fĕra (Puşcariu 601; Candrea-Dens., 582; REW 3264; DAR); cf., it., sp. fera, fr. fier. – Der. fieros, adj. (feroce, crud), creaţie artificială (sec. XIX), pe baza fr. féroce; fieroşie, s.f. (ferocitate), termen literar; fioros, adj. (feroce; înspăimîntător, cutremurător), cuvînt identic cu fieros, însă popular şi modificat prin confuzie cu fior (ultimul sens este artificial şi literar; totuşi dicţionarele îl derivă pe fioros de la fior). Fieratec şi înfieratic, adj. (sălbatic, crud), par a fi der. personali ai lui Dosoftei (sec. XVII).
(Dicţionarul etimologic român)

fiară, fiare s.f. cătuşă. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

iárba-fiárelor s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fiáră s. f. (sil. fia-), g.-d. art fiárei; pl. fiáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IARBA-FIÁRELOR s. v. popilnic.
(Dicţionar de sinonime)

FIÁRĂ s. bestie, dihanie, jivină, lighioană, sălbăticiune, (pop.) gadină, jiganie, (reg.) ciută, sălbăticie, sălbăticime, (Transilv. şi Mold.) gad, (Transilv.) sălbăticitură. (~ele pădurii.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fi fia fiar

Cuvinte se termină cu literele: ra ara iara