fiastră dex - definiţie, sinonime, conjugare
FIÁ//STRU ~ştri m. înv. Fiu vitreg. /<lat. filiaster, ~tri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FIÁSTR//Ă ~e f. înv. Fiică vitregă. /<lat. filiastra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fiástru (fiáştri), s.m. – Fiu vitreg. – Mr. h’il’astru. Lat. filiaster (Puşcariu 602; Candrea-Dens., 600; REW 3295; Philippide, II, 642; DAR), cf. alb. thieštrë, it. figliastro, sp. hijastro. Înv. (Iordan, BF, VI, 10, consideră că nu este vorba de un cuvînt popular, ci de un termen juridic, ceea ce nu este sigur). – Der. fiastră, s.f. (fiică vitregă), care de asemenea poate reprezenta direct. lat. fῑliastra.
(Dicţionarul etimologic român)

fiéstru (fiástră), adj. – Chipeş, arătos. Origine incertă. După Giuglea, Cercetări lexicografice, 8 şi DAR, din lat. *fĕstus, cf. alb. thještë „curat”. Cuvînt rar, în sudul Trans.
(Dicţionarul etimologic român)

fiástru s. m. (sil. fi-as-), art. fiástrul; pl. fiáştri, art. fiáştrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fiástră s. f. (sil. fi-as-), g.-d. art. fiástrei; pl. fiástre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fiéstru adj. m. (reg.) (om) arătos, curăţel, chipos.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: fi fia fias fiast fiastr

Cuvinte se termină cu literele: ra tra stra astra iastra