ficționalism
FICŢIONALÍSM s.n. (Fil.) Concepţie idealist-subiectivă după care cunoaşterea se bazează pe ficţiune. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. fictionalisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FICŢIONALÍSM n. Curent în filozofie, care afirmă că în procesul cunoaşterii gândirea omului operează doar cu nişte ficţiuni. [Sil. -ţi-o-] /<fr. fictionnalisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FICŢIONALÍSM s.n. Concepţie idealist-subiectivă care afirmă că la baza cunoaşterii stau doar simple presupuneri, simboluri, cărora nu li se pot găsi realităţi corespunzătoare în lumea materială, gândirea noastră lucrând numai cu ficţiuni. [Pron. -ţi-o-. / < fr. fictionnalisme].
(Dicţionar de neologisme)
FICŢIONALÍSM s. n. concepţie idealistă care afirmă că la baza cunoaşterii stau doar simple simboluri, cărora nu li se pot găsi realităţi corespunzătoare în lumea materială, gândirea noastră lucrând numai cu ficţiuni. (< fr. fictionnalisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
ficţionalísm s. n. (sil. -ţi-o-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FICŢIONALÍSM n. Curent în filozofie, care afirmă că în procesul cunoaşterii gândirea omului operează doar cu nişte ficţiuni. [Sil. -ţi-o-] /<fr. fictionnalisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
FICŢIONALÍSM s. n. concepţie idealistă care afirmă că la baza cunoaşterii stau doar simple simboluri, cărora nu li se pot găsi realităţi corespunzătoare în lumea materială, gândirea noastră lucrând numai cu ficţiuni. (< fr. fictionnalisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
ficţionalísm s. n. (sil. -ţi-o-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)