ficat

FICÁT, ficaţi, s.m. Glandă-anexă a tubului digestiv, situată în partea dreaptă a abdomenului, sub diafragmă, formată din patru lobi şi din vezicula biliară, care îndeplineşte diferite funcţii fiziologice importante în organism. ♢ Expr. (Fam.) A-l roade (sau a-l seca etc. pe cineva) la ficaţi = a) a simţi o durere fizică puternică; b) (despre griji, necazuri) a necăji, a frământa, a chinui (pe cineva). A-l ustura (pe cineva) la ficaţi = a) a simţi o durere fizică puternică; b) a produce (cuiva) un sentiment puternic de mânie, de regret, de ciudă etc. A-i îngheţa (cuiva) ficaţii = a se înspăimânta. – Lat. ficatum (izolat din sintagma jecur ficatum „ficat de gâscă îngrăşată cu smochine”).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FICÁ//T ~ţi m. Glandă legată de tubul digestiv, situată în partea dreaptă a abdomenului, care participă la diferite funcţii fiziologice din organism. /<lat. ficatum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ficát (ficáţi), s.m. – Organ situat în partea dreaptă a abdomenului, cu funcţii importante în organism. – Mr. h’icat, istr. ficǫt. Lat. fῑcātum (Diez, I, 174; Puşcariu 603; Candrea-Dens., 601; REW 8494; DAR; Battisti, III, 1613; Rohls, Differenzierung, 18), cf. sard. figáu, ven. figá. Se ştie că toate formele romanice reprezintă în general un i tonic. Este cuvînt puţin frecvent în Basarab. şi Bucov. (ALR, I, 46). Cf. G. Paris, Misc. Ascoli, Florencia, 1901, 41-63. Der. ficăţel, s.m. (Banat, tobă); forma ficăţel, pe care o indică DAR, bazată pe Damé, pare o eroare. – Din rom. provine sb. pikat (Candrea, Elemente, 407).
(Dicţionarul etimologic român)

ficát s. m., pl. ficáţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FICÁT s. (ANAT.) (înv. şi reg.) plămân, (Mold., Bucov. si Transilv.) mai.
(Dicţionar de sinonime)