ficomicete

FICOMICÉTE s.f. pl. Clasă de ciuperci saprofite sau parazite inferioare, având miceliul format din filamente continue. – Din fr. phycomycètes.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FICOMICÉT//Ă ~e f. 1) la pl. Clasă de ciuperci parazite care provoacă mana cartofului şi a tomatelor. 2) Ciupercă din această clasă. /<fr. phycomycetes
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FICOMICÉTE s.f.pl. Clasă de ciuperci inferioare, cuprinzând mucegaiurile saprofite şi parazite. [< fr. phycomycètes, cf. gr. phykos – algă, mykos – ciupercă].
(Dicţionar de neologisme)

FICOMICÉTE s. f. pl. clasă de ciuperci inferioare: mucega-iurile saprofite şi parazite; sifomicete. (< fr. phycomycètes)
(Marele dicţionar de neologisme)

ficomicéte s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)