fideiusiune

FIDEIUSIÚNE s.f. Contract prin care o persoană se angajează în faţa creditorului să execute obligaţia debitorului în cazul când acesta nu ar executa-o el însuşi în termen. [Pr.: -iu-si-u-] – Din fr. fidéjussion, lat. fidejussio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FIDEIUSIÚNE s.f. (Jur.) Garanţie depusă de cineva pentru datoria altuia. [Pron. -de-iu-. / cf. lat. fideiussio, fr. fidéjussion].
(Dicţionar de neologisme)

FIDEIUSIÚNE s. f. (jur.) garanţie depusă de cineva pentru datoria altcuiva. (< fr. fidéjussion, lat. fideiussio)
(Marele dicţionar de neologisme)

fideiusiúne s. f. (sil. -iu-si-u-), g.-d. art. fideiusiúnii
(Dicţionar ortografic al limbii române)