fidel dex - definiţie, sinonime, conjugare

fidel

[Sinonime]
FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios. 2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Traducere fidelă. ♦ (Adverbial) În mod exact, cu exactitate. – Din fr. fidèle, lat. fidelis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FIDÉL ~ă (~i, ~e) şi adverbial 1) Care manifestă un ataşament constant; caracterizat prin statornicie în convingeri, atitudini şi sentimente; credincios; devotat. 2) Care reproduce întocmai un model; conform originalului. Traducere ~ă. /<fr. fidele, lat. fidelis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fidél (fidélă), adj. – Credincios, leal, statornic în sentimente. Fr. fidèle. Înv., se foloseşte numai cu o nuanţă comico-melodramatică ca şi der. săi (din fr.): fidelitate, s.f.; infidel, adj.; infidelitate, s.f.
(Dicţionarul etimologic român)

FIDÉL, -Ă adj. 1. Care păstrează credinţă; credincios, devotat. ♦ (Despre soţi) Care nu se înşală, care nu au legături extraconjugale. 2. Exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. [< fr. fidèle, cf. lat. fidelis].
(Dicţionar de neologisme)

FIDÉL, -Ă adj. 1. statornic în sentimente; credincios, devotat. 2. exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. (< fr. fidèle, lat. fidelis)
(Marele dicţionar de neologisme)

fidél adj. m., pl. fidéli; f. sg. fidélă, pl. fidéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FIDÉL adj. 1. cinstit, credincios, devotat, nestrămutat, statornic, (livr.) leal, loial, (reg.) slugarnic, (înv.) smerit. (O soţie fidelă; prieten fidel.) 2. v. exact.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Fidel ≠ adulter, infidel, nefidel
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: fi fid fide

Cuvinte se termină cu literele: el del idel