fidele dex - definiţie, sinonime, conjugare
FIDEÁ s.f. Pastă făinoasă (industrială), în formă de fire lungi şi subţiri (prezentate mai ales sub formă de gheme). – Din ngr. fidés.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios. 2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Traducere fidelă. ♦ (Adverbial) În mod exact, cu exactitate. – Din fr. fidèle, lat. fidelis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FIDEÁ f. Preparat alimentar din aluat nedopsit, căruia i se dă formă de fir subţire şi scurt, care se consumă fiert. [Art. fideaua; G.-D. fidelei; Sil. fi-dea] /<ngr. fidés
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FIDÉL ~ă (~i, ~e) şi adverbial 1) Care manifestă un ataşament constant; caracterizat prin statornicie în convingeri, atitudini şi sentimente; credincios; devotat. 2) Care reproduce întocmai un model; conform originalului. Traducere ~ă. /<fr. fidele, lat. fidelis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fideá s.f. – Pastă făinoasă, tăiţei. Ngr. φιδές, care pare der. din gr. ὄφις, ngr. ὀφίδιον „şarpe” (Flechia, Arch. glott. it., II, 345; Cihac, II, 660; REW 3306; DAR; Gáldi 189); pentru semantism, cf. it. vermicelli. Din gr. derivă şi alb. fidhi (după Meyer 100, din it.), it. fedellini (după Schiaffini, Arch. Rom., VIII, 294 şi Prati 421, cf. REW 3306, de la *fillèlifilo), genov. fide, sp. fideos (după Corominas, II, 515, din sp. fidear „a creşte”, şi acesta din arab. fâd).
(Dicţionarul etimologic român)

fidél (fidélă), adj. – Credincios, leal, statornic în sentimente. Fr. fidèle. Înv., se foloseşte numai cu o nuanţă comico-melodramatică ca şi der. săi (din fr.): fidelitate, s.f.; infidel, adj.; infidelitate, s.f.
(Dicţionarul etimologic român)

FIDÉL, -Ă adj. 1. Care păstrează credinţă; credincios, devotat. ♦ (Despre soţi) Care nu se înşală, care nu au legături extraconjugale. 2. Exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. [< fr. fidèle, cf. lat. fidelis].
(Dicţionar de neologisme)

FIDÉL, -Ă adj. 1. statornic în sentimente; credincios, devotat. 2. exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. (< fr. fidèle, lat. fidelis)
(Marele dicţionar de neologisme)

fideá s. f., art. fideáua, g.-d. art. fidélei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fidél adj. m., pl. fidéli; f. sg. fidélă, pl. fidéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FIDÉL adj. 1. cinstit, credincios, devotat, nestrămutat, statornic, (livr.) leal, loial, (reg.) slugarnic, (înv.) smerit. (O soţie fidelă; prieten fidel.) 2. v. exact.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Fidel ≠ adulter, infidel, nefidel
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: fi fid fide fidel

Cuvinte se termină cu literele: le ele dele idele