fierbere dex - definiţie, sinonime, conjugare
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. şi tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acţiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafaţă. ♢ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocoteşte un lichid) Ceainicul fierbe. ♢ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-şi băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide şi amestecuri) A fi în stare de efervescenţă (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari şi zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A se afla introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acţiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ţine pe cineva într-o stare de agitaţie, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (şi în ascuns) o acţiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spaţii din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s. fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FIÉRBERE, fierberi, s.f. Acţiunea de a fierbe şi rezultatul ei. ♦ Fig. Stare de agitaţie, de nelinişte puternică, de aşteptare încordată. – V. fierbe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FIÉRBE fierb intranz. 1) (despre lichide) A se agita sub acţiunea căldurii; a clocoti. Apa fierbe. 2) (despre alimente) A fi în proces de trecere la starea comestibilă sub acţiunea temperaturii înalte. 3) (despre substanţe lichide sau amestecuri) A fi în proces de transformare sub acţiunea fermenţilor; a fermenta; a dospi. Mustul fierbe. 4) fig. (despre persoane) A fi cuprins de agitaţie; a se agita. 5) (despre spaţii) A se umple de zgomote; a vui; a clocoti; a răsuna. Valea fierbe. [Sil. fier-be] /<lat. fervere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FIÉRBER//E ~i f. v. A FIERBE. ♢ Punct de ~temperatură la care presiunea vaporilor unui lichid pus la fiert devine egală cu presiunea exterioară. [Sil. fier-be-] /v. a fierbe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fiérbe (fiérb, fiért), vb. – 1. A trece un lichid în stare de vapori sub acţiunea căldurii. – 2. A coace. – 3. A clocoti, a face băşici. – 4. A mişuna, a forfoti. – 5. A fermenta, a se altera. – 6. A se tulbura, a se chinui, a se nelinişti. – Mr. h’erbu, h’erşu, h’ertu, megl. ierb, ierş, iert. Lat. fĕrvĕre (Puşcariu 607; Candrea-Dens., 586; REW 3265; DAR), cf. it. fervere, sp. hervir (gal. ferber), port. ferver. Der. fierbătoare, s.f. (fierbere; loc la stînă unde se fierbe laptele); fierbător, s.n. (ceaun pentru fiert); fiert, adj. (fiert; copt; deprimat; ratat); fiertoare, s.f. (fierbere); fiertură, s.f. (fel de mîncare; supă), cuvînt pe care Meyer, Alb. St., IV, 92, îl derivă în mod inutil de la un lat. *fertura; nefiert, adj. (care nu este bine fiert, crud). Cf. fierbinte.
(Dicţionarul etimologic român)

fiérbe vb. (sil. fier-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. fiárbă; part. fiert
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fiérbere s. f. (sil. fier-), g.-d. art. fiérberii; pl. fiérberi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

FIÉRBE vb. III. În gastronomie, mod de a prepara un aliment într-un lichid (apă, zeamă, supă) care fierbe; în expr. a fierbe la foc mic, la foc potrivit sau la foc puternic; a fierbe în clocot = într-un lichid care face valuri; a fierbe fără clocot = a poşa; a fierbe înăbuşit = cu puţin lichid, în vas cu capac; a fierbe în aburi = într-o oală specială cu grătar sau sub presiune, fără ca alimentul să fie imersat în lichid.
(Dicţionar gastronomic explicativ)



Sinonime:
FIÉRBE vb. 1. v. clocoti. 2. (Transilv.) v. coace. 3. a coace, a opări. (~ firele de tort.)
(Dicţionar de sinonime)

FIÉRBERE s. 1. (FIZ.) ebuliţie. (Proces de ~.) 2. v. clo-cot.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fi fie fier fierb fierbe

Cuvinte se termină cu literele: re ere bere rbere erbere