fierbincior
FIERBINCIÓR, -OÁRĂ, fierbinciori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui fierbinte; aproape fierbinte. – Fierbinte + suf. -ior.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
fierbinciór adj. m. (sil. fier-), pl. fierbincióri; f. sg. fierbincioáră, pl. fierbincioáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
fierbinciór adj. m. (sil. fier-), pl. fierbincióri; f. sg. fierbincioáră, pl. fierbincioáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)