fiere
[Sinonime]
FIÉRE s.f. 1. Lichid amar, de culoare galbenă-verzuie, secretat de ficat; bilă1. ♢ Expr. A vărsa fiere, se zice despre o persoană plină de necaz, de ciudă, de mânie (care se manifestă cu violenţă). ♦ Fig. Amărăciune, supărare, necaz. 2. (Şi în sintagma băşica fierii) Vezicula biliară. ♢ Expr. A-i crăpa (sau plesni) cuiva fierea (de necaz) = a fi necăjit, mânios, invidios etc. la culme. 3. Compus: fierea-pamântului = a) plantă erbacee medicinală cu flori roşietice, rar albe, cu gust amar (Erythraea centaurium); b) plantă erbacee inferioară, cu talul târâtor, având pe partea inferioară rudimente de frunză (Marchantia polymorpha); fiere-de-urs = numele a doi arbuşti tropicali şi mediteraneeni din care se extrage saburul; a) arbust înalt de 3-4 m, cu frunze mari şi flori violacee dispuse într-un spic (Aloë ferox); b) arbust înalt de 1 m, ramificat, cu frunze dispuse în rozetă (Aloë succotrina). – Lat. *fele (= fel).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FIÉR//E f. 1) Lichid galben-verzui, amar, pe care îl secretă ficatul şi care contribuie la digestie; bilă. ♢ Amar ca ~ea foarte amar. 2) fig. Dispoziţie rea. 3) Veziculă biliară; bilă. [G.-D. fierii; Sil. fie-re] /<lat. fele
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fiére s.f. – 1. Lichid amar secretat de ficat, bilă. – 2. Crin-de-pădure (Lilium martagon). – Mr. h’are, megl. h’ieri. Lat. *fĕlem, formă populară în loc de fĕl, fĕllis (Puşcariu 607; Candrea-Dens., 588; REW 3234; DAR), cf. it. fiele (sicil. fieri), prov., cat., port. fel, fr. fiel, sp. hiel. Este cuvînt general folosit (ALR, I, 47). După Bogrea, Dacor., I, 337, numele plantei fierea pămîntului (Erythraea centaurum) trebuie înţeles ca deformare de la *fiara pămîntului ceea ce nu pare sigur.
(Dicţionarul etimologic român)
fiére s. f. (sil. fie-), g.-d. art. fiérii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fiérea-pământului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FIERE-DE-ÚRS s. v. aloe.
(Dicţionar de sinonime)
FIEREA-PĂMÂNTULUI s. v. genţiană, ghinţură.
(Dicţionar de sinonime)
FIÉRE s. 1. v. bilă. 2. v. veziculă biliară. 3. (BOT.) fierea-pământului (Centaurium umbellatum sau Erithraea minus) = potroacă, ţintaură, (reg.) cintoaie, frigor, frigurică, ghinţură, ghinţurea, potrocea, potrocuţă, scăunel, scânteiuţă, taulă, buruiană-de-friguri, cocoşei-de-grădină (pl.), crucea-pământului, floare-de-friguri, fumărică-băşicoasă, iarbă-de-curcă, iarbă-de-friguri, săfindei-de-câmp (pl.).
(Dicţionar de sinonime)
FIÉRE s. v. crin de pădure, răutate.
(Dicţionar de sinonime)
BĂŞICA FIÉRII s. v. colecist, fiere, veziculă biliară.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Fiere ≠ miere
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FIÉR//E f. 1) Lichid galben-verzui, amar, pe care îl secretă ficatul şi care contribuie la digestie; bilă. ♢ Amar ca ~ea foarte amar. 2) fig. Dispoziţie rea. 3) Veziculă biliară; bilă. [G.-D. fierii; Sil. fie-re] /<lat. fele
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
fiére s. f. (sil. fie-), g.-d. art. fiérii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fiérea-pământului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FIERE-DE-ÚRS s. v. aloe.
(Dicţionar de sinonime)
FIEREA-PĂMÂNTULUI s. v. genţiană, ghinţură.
(Dicţionar de sinonime)
FIÉRE s. 1. v. bilă. 2. v. veziculă biliară. 3. (BOT.) fierea-pământului (Centaurium umbellatum sau Erithraea minus) = potroacă, ţintaură, (reg.) cintoaie, frigor, frigurică, ghinţură, ghinţurea, potrocea, potrocuţă, scăunel, scânteiuţă, taulă, buruiană-de-friguri, cocoşei-de-grădină (pl.), crucea-pământului, floare-de-friguri, fumărică-băşicoasă, iarbă-de-curcă, iarbă-de-friguri, săfindei-de-câmp (pl.).
(Dicţionar de sinonime)
FIÉRE s. v. crin de pădure, răutate.
(Dicţionar de sinonime)
BĂŞICA FIÉRII s. v. colecist, fiere, veziculă biliară.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Fiere ≠ miere
(Dicţionar de antonime)