figurare dex - definiţie, sinonime, conjugare
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris undeva. 2. Tranz. (Rar) A înfăţişa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Franţuzism înv.; construit cu dativul) A-şi închipui, a-şi imagina. – Din fr. figurer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FIGURÁRE, figurări, s.f. Acţiunea de a figura şi rezultatul ei. – V. figura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FIGUR//Á ~éz 1. intranz. 1) (obiecte, persoane etc.) A apărea în calitate de participant. ~ ca martor. 2) A fi înscris ca obiect de discuţie sau de analiză. 3) A juca rol de figurant (într-o piesă de teatru). 2. tranz. înv. A-şi reprezenta în gând; a-şi închipui; a-şi imagina. /<fr. figurer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FIGURÁ vb. I. 1. intr. A fi prezent fizic, a fi de faţă undeva, a lua parte la ceva; a fi pe o listă. 2. intr. A face figuraţie în teatru. 3. tr. A ilustra, a reprezenta ceva (în artele plastice); a imagina, a închipui. [< fr. figurer, it., lat. figurare].
(Dicţionar de neologisme)

FIGURÁRE s.f. Aranjare a materialelor de construcţie granulare sub formă de corpuri geometrice regulate pentru a li se măsura volumul. [< figura].
(Dicţionar de neologisme)

FIGURÁ vb. I. intr. 1. a fi prezent undeva, a lua parte la ceva; a fi pe o listă. 2. a face figuraţie în teatru. II. tr. a ilustra, a reprezenta ceva (în artele plastice); a imagina. (< fr. figurer, lat. figurare)
(Marele dicţionar de neologisme)

figurá vb., ind. prez. 1 sg. figuréz, 3 sg. şi pl. figureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

figuráre s, f., g.-d. art. figurării; pl. figurări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FIGURÁ vb. v. afla.
(Dicţionar de sinonime)

FIGURÁ vb. v. imagina, închipui, înfăţişa, reprezenta, vedea.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fi fig figu figur figura

Cuvinte se termină cu literele: re are rare urare gurare