ființa

FIÍNŢĂ, fiinţe, s.f. 1. Tot ceea ce are viaţă (şi se mişcă); vieţuitoare, vietate. ♦ Spec. Om; persoană. 2. Existenţă; viaţă. ♢ În fiinţă = a) (loc. adj.) existent; b) (loc. adv.) în realitate, aievea. ♢ Expr. A da fiinţă = a) a da viaţă, a naşte; b) a realiza, a făuri, a concretiza. – Fi + suf. -inţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FIINŢÁ, fiinţez, vb. I. Intranz. A exista, a fi în fiinţă; a-şi desfăşura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din fiinţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FIÍNŢ//Ă ~e f. 1) Ceea ce are viaţă; vietate; vieţuitoare. 2) Existenţă reală; viaţă. ♢ A da ~ a) a da viaţă, a da naştere; b) a realiza, a făuri. [G.-D. fiinţei; Sil. fi-in-] /<lat. fientia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A FIINŢ//Á ~éz intranz. A se afla în realitate; a avea fiinţă; a fi; a exista. [Sil. fi-in-] /Din fiinţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fiínţă s. f. (sil. fi-in-), g.-d. art. fiínţei; pl. fiínţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fiinţá vb. (sil. fi-in-), ind. prez. 1 sg. fiinţéz, 3 sg. şi pl. fiinţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FIÍNŢĂ s. 1. v. existenţă. 2. v. animal. 3. v. om. 4. v. viaţă.
(Dicţionar de sinonime)

FIINŢÁ vb. v. exista, fi, funcţiona, trăi, vieţui.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Fiinţă ≠ nefiinţă
(Dicţionar de antonime)