filosof

FILOSÓF, -OÁFĂ s.m. şi f. v. filozof.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

filosóf (filosófi), s.m. – Persoană care se ocupă cu filosofia, gînditor. – Var. filozof, cu der. – Mr. filozuf. Gr. φιλόσοφος, în parte prin intermediul fr. philosophe (Murnu 25). Apare din sec. XVII. Este posibil să fi intrat în rom. prin intermediul lat. philosophus, al cărui rezultat normal, *firosof nu s-a păstrat, dar care pare a fi atestat de calamburul firoscos (‹ *firosof încrucişat cu din fire scos), care se înţelege mai puţin dacă trebuie să plecăm de la filosof. Contactul literar cu ngr. a contribuit probabil la înlocuirea formei tradiţionale cu cea modernă. Der. filosofie, s.f., din gr. φιλοσοφία (sec. XVII), şi modern din fr. philosophie; filosofic, adj., din fr. philosophique; filosofesc, adj. (înv., filosofic); filosofeşte, adv. (înv., în chip filosofic); filosofisi, vb. (înv., a filosofa).
(Dicţionarul etimologic român)

FILOSÓF, -OÁFĂ s.m. şi f. v. filozof.
(Dicţionar de neologisme)