filozofie dex - definiţie, sinonime, conjugare

filozofie

[Sinonime]
FILOZOFÍE, filozofii, s.f. 1. Ştiinţă constituită dintr-un ansamblu închegat de noţiuni şi idei, care interpretează şi reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale; concepţie generală despre lume şi viaţă. 2. Totalitatea concepţiilor şi a principiilor metodologice care stau la baza unei discipline sau a unei ştiinţe. 3. (Rar) Atitudine (înţeleaptă) faţă de întâmplările vieţii; mod specific de a privi problemele vieţii. 4. (Fam.) Lucru greu de făcut, problemă greu de rezolvat. – Din ngr. philosophia, fr. philosophie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FILOZOFÍ//E ~i f. 1) Concepţie generală despre lume şi viaţă, proprie unui gânditor sau unui grup de gânditori. 2) Ştiinţă care se ocupă cu studierea legilor şi principiilor generale ale existenţei şi dezvoltării naturii, societăţii şi gândirii. 3) Bază metodologică pe care se sprijină o ştiinţă; ansamblu de principii metodologice. ~a limbii. 4) Atitudine specifică; comportament personal. 5) Problemă greu de rezolvat; lucru greu de făcut. 6) iron. Vorbire încurcată şi abstractă. A început o ~ ! [Art. filozofia; G.-D. filozofiei; Sil. -fi-e] /<gr. philosophia, fr. philosophie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FILOZOFÍE s.f. 1. Formă a conştiinţei sociale, constituind un sistem coerent de noţiuni şi idei care reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale; concepţie generală despre lume şi viaţă. ♢ Filozofie lingvistică = teorie neopozitivistă care reduce obiectul filozofiei la termenii limbajului. 2. Totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al ştiinţei. ♢ Filozofia culturii = disciplină teoretică care se preocupă de definirea genetică, structurală şi funcţională a fenomenului culturii. 3. Comportare, fel de a reacţiona al cuiva în faţa unor lovituri, a unor nenorociri etc.; fel al cuiva de a privi lumea şi viaţa. 4. (Fam.) Problemă greu de rezolvat. [Gen. -iei, var. filosofie s.f. / < lat., gr. philosophia < philein – a iubi, sophia – înţelepciune, cf. fr. philosophie].
(Dicţionar de neologisme)

FILOZOFÍE s. f. 1. concepţie generală despre lume şi viaţă, formă a conştiinţei sociale, constituind un sistem coerent de noţiuni şi idei care reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale. o ~ lingvistică = teorie neopozitivistă care reduce obiectul filozofiei la termenii limbajului. 2. totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al ştiinţei. o ă culturii = disciplină teoretică relativ autonomă, care se preocupă de definirea genetică, structurală şi funcţională a fenomenului culturii. 3. comportare, fel de a reacţiona al cuiva în faţa unor lovituri, nenorociri etc.; fel de a privi lumea şi viaţa; înţelepciune, stoicism. 4. (fam.) problemă greu de rezolvat. 5. sistem filozofic aparţinând unei persoane, şcoli sau epoci. (< fr. philosophie, gr. philosophia)
(Marele dicţionar de neologisme)

filozofíe s. f., art. filozofía, g.-d. art. filozofíei; pl. filozofíi, art. filozofíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FILOZOFÍE s. v. înţelepciune.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fi fil filo filoz filozo

Cuvinte se termină cu literele: ie fie ofie zofie ozofie