finală dex - definiţie, sinonime, conjugare
FINÁL, -Ă, finali, -e, adj., subst. 1. Adj. Care reprezintă sfârşitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acţiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârşit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârşitul unei cărţi, al unui capitol etc. ♦ (Substantivat, f.) Sunet de la sfârşitul unui cuvânt, al unei propoziţii etc. 2. S.n. Încheiere, sfârşit al unei acţiuni. al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. S.f. Ultima fază a unei competiţii sportive, a unui concurs artistic, ştiinţific etc. cu caracter eliminatoriu. 4. Adj. (Lingv.; despre propoziţii, complemente, conjuncţii) Care indică scopul, finalitatea. – Din fr. final, lat. finalis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FINÁL1 ~e n. 1) Etapă care constituie sfârşitul unei acţiuni sau al unei lucrări. 2) Parte care încheie, constituind finele unei compoziţii muzicale. /<fr. final, lat. finalis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FINÁL2 (~i, ~e) 1) Care se află la fine; plasat la sfârşit. Vocală ~ă. 2) lingv. Care indică scopul; de scop. Propoziţie ~ă. /<fr. final, lat. finalis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FINÁL//Ă ~e f. 1) Ultima întâlnire în cadrul unor competiţii cu caracter eliminatoriu. 2) Ornament tipografic care se plasează la sfârşitul unei publicaţii. /<fr. finale
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FINÁL, -Ă adj. 1. De (la) sfârşit. 2. Care arată, exprimă scopul. ♦ Propoziţie finală (şi s.f.) = propoziţie circumstanţială care exprimă scopul acţiunii din propoziţia regentă; conjuncţie finală = conjuncţie care introduce o propoziţie finală. // s.n. Încheiere, sfârşit (al unei opere, al unei lucrări, al unei întâmplări). ♦ Ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc. 2. V. finală (2). [Cf. lat. finalis, fr. final, it. finale].
(Dicţionar de neologisme)

FINÁLĂ s.f. 1. Întâlnire care constituie sfârşitul decisiv al unei competiţii. 2. Ornament tipografic aşezat la sfârşitul unui capitol. [Var. final s.n. / < fr. final, it. finale].
(Dicţionar de neologisme)

FINÁL, -Ă I. adj. 1. de (la) sfârşit. 2. care arată scopul. o propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie circumstanţială care exprimă scopul acţiunii din regentă; conjuncţie ~ă = conjuncţie care introduce o propoziţie finală. II. s. n. încheiere, sfârşit. ♢ ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc. III. s. f. 1. (sport) întâlnire care constituie încheierea unei competiţii. 2. ornament tipografic aşezat la sfârşitul unui capitol. 3. (muz.) sunet stabil de încheiere în jurul căruia gravitează toate celelalte. (< fr. final, lat. finalis)
(Marele dicţionar de neologisme)

finál adj. m., pl. fináli; f. sg. finálă, pl. finále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

finál s. n., pl. finále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

finálă (ornament, sunet, fază sportivă) s. f., g.-d. art. finálei; pl. finále
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FINÁL adj., s. 1. adj. ultim. (Scopul ~; etapa ~.) 2. s. v. capăt. 3. s. v. sfârşit. 4. s. v. deznodământ.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Final ≠ iniţial, introducere, incipient
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: fi fin fina final

Cuvinte se termină cu literele: la ala nala inala