finețuri dex - definiţie, sinonime, conjugare
FINÉT, fineturi, s.n. Ţesătură pufoasă de bumbac din care se confecţionează mai ales obiecte de lenjerie. – Din fr. finette.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FINÉŢE, (2, rar) fineţuri, s.f. 1. Însuşire a ceea ce este fin1, delicat, plăcut la aspect, foarte subţire sau de foarte bună calitate. ♦ Raportul dintre lungimea unui fir textil şi greutatea lui, care indică fineţea (1) firului respectiv. ♦ Cantitatea de metal preţios dintr-un aliaj, care exprimă fineţea (1) aliajului. 2. Fig. Subtilitate, ingeniozitate. ♦ (La pl.; peior.) Rafinament. – Din fr. finesse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FINÉT ~uri n. 1) Ţesătură uşoară şi moale de bumbac, puţin scămoşată, folosită pentru confecţionarea lenjeriei. 2) la pl. Varietăţi ale unei astfel de ţesături. /<fr. finette
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FINÉŢ//E ~uri n. 1) Caracter fin. 2) Calitate superioară. 3) fig. Spirit profund de percepere a realităţii; şlif. /<fr. finesse
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FINÉT s.n. Ţesătură de bumbac pufoasă, din care se fac obiecte de lenjerie. [< fr. finette].
(Dicţionar de neologisme)

FINÉŢE s.f. 1. Calitatea a ceea ce este fin; delicateţe. 2. (Text.) Raport care se stabileşte între lungimea unui fir şi greutatea lui; (p. ext.) calitate superioară a unui fir, a unei ţesături etc. ♦ Raportul dintre portanţa şi rezistenţa la înaintare a unei aripi sau a unui avion. ♦ Cantitatea de metal preţios dintr-un aliaj, exprimată sub formă de părţi la mie. 3. (Fig.) Subtilitate, putere de pătrundere; ingeniozitate. / pl. -ţuri, -ţi, var. fineţă s.f. / < it. finezza, cf. fr. finesse].
(Dicţionar de neologisme)

FINÉT s. n. ţesătură de bumbac pufoasă din care se fac obiecte de lenjerie. (< fr. finette)
(Marele dicţionar de neologisme)

FINÉŢE s. f. 1. calitatea a ceea ce este fin; delicateţe. 2. (text.) raport care se stabileşte între lungimea unui fir şi greutatea lui; calitate superioară a unui fir, a unei ţesături. ♢ raportul dintre portanţa şi rezistenţa la înaintare a unei aripi sau a unui avion, a unui corp cu forme aerodinamice. ♢ cantitatea de metal preţios dintr-un aliaj, exprimată sub formă de părţi la mie. 3. (fig.) subtilitate, putere de pătrundere; ingeniozitate. (< fr. finesse, it. finezza)
(Marele dicţionar de neologisme)

fineţuri s.n. pl. 1. obiecte de lux. 2. băuturi fine / scumpe. 3. mâncăruri fine; delicatese. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

finét s. n., (sorturi) pl. finéturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

finéţe s. f., art. finéţea, g.-d. finéţi, art. finéţii; (rafinamente) pl. finéţuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FINÉŢE s. 1. v. delicateţe. 2. v. distincţie. 3. rafinament, rafinare, subtilitate. (~ nuanţelor stilistice.) 4. v. sensibilitate.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Fineţevulgaritate
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: fi fin fine finet finetu

Cuvinte se termină cu literele: ri uri turi eturi neturi