finică

fínic (fínici), s.m. – Centimă dintr-o coroană austriacă. Var. pfenig (sec. XVII). Germ. Pfennig (DAR). Trans., înv.
(Dicţionarul etimologic român)

FÍNIC, -Ă adj. finez. ♢ (s. f.) limba fineză. (< germ. finnisch, lat. finnicus)
(Marele dicţionar de neologisme)

---

Sinonime:
FINÍCĂ s. v. curmală.
(Dicţionar de sinonime)