finici dex - definiţie, sinonime, conjugare
fínic (fínici), s.m. – Centimă dintr-o coroană austriacă. Var. pfenig (sec. XVII). Germ. Pfennig (DAR). Trans., înv.
(Dicţionarul etimologic român)

finíc (finíci), s.m. – 1. Palmier, curmal. – 2. Fenix. Ngr. φοίνιξ, prin intermediul sl. finikŭ (cf. Vasmer, Gr., 60). Sec. XVIII, înv. – Der. finică, s.f. (înv., curmală); finicet, s.n. (înv., pădure de palmieri).
(Dicţionarul etimologic român)

FÍNIC, -Ă adj. finez. ♢ (s. f.) limba fineză. (< germ. finnisch, lat. finnicus)
(Marele dicţionar de neologisme)

finíc2, finíci, s.m. (înv.) ban, filer.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
FINÍC s. v. curmal.
(Dicţionar de sinonime)

FINÍCĂ s. v. curmală.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fi fin fini finic

Cuvinte se termină cu literele: ci ici nici inici