finisoare

FINISÓR, -OÁRE, finisori, -oare, subst. 1. S.m. şi f. Muncitor specializat în operaţiile de finisare. 2. S.n. Maşină care se foloseşte pentru executarea îmbrăcămintei de asfalt sau de beton a şoselelor. – Din fr. finisseur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FINIS//ÓR¹ ~oáre n. Maşină folosită la construcţiile rutiere pentru executarea diferitelor operaţii (distribuirea, bătătorirea şi nivelarea materialelor pe suprafaţa şoselei). /<fr. finisseur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FINIS//ÓR² ~oáre, (~óri, ~oáre) m. şi f. Muncitor specializat în operaţii de finisare. /<fr. finisseur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FINISÓR s.n. Maşină folosită pentru distribuirea, bătătorirea şi nivelarea stratului de beton la executarea şoselelor. [După fr. finisseuse].
(Dicţionar de neologisme)

FINISÓR, -OÁRE s.m. şi f. Muncitor specialist în operaţiile de finisaj. [< fr. finisseur].
(Dicţionar de neologisme)

FINISÓR, -OÁRE I. s. m. f. muncitor specialist în operaţii de finizaj. II. s. n. maşină de finisat stratul de uzură al şoselelor. (< fr. finisseur)
(Marele dicţionar de neologisme)

finisór (persoană) s. m., pl. finisóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

finisór (maşină) s. n., pl. finisoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

finisoáre s. f., g.-d. art. finisoárei; pl. finisoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)