firesc
[Sinonime]
FIRÉSC, -EÁSCĂ, fireşti, adj. 1. Care este conform legilor naturii, din natură. 2. Care este conform aşteptărilor, cum era normal să fie; obişnuit, normal; natural. ♦ (Substantivat, n.) (Situaţie, împrejurare, comportare plină de) naturaleţe. – Fire + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FIR//ÉSC ~eáscă (~éşti) şi substantival Care este în firea lucrurilor; care este în cadrul normei; natural; normal. /fire + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
firésc adj. m., f. fireáscă; pl. m. şi f. firéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
firésc s.n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FIRÉSC adj., s. 1. adj. natural, normal, obişnuit, (înv.) fireş, (fig.) curat. (Aici nu e lucru ~.) 2. s. naturaleţe. (~ul unei situaţii.) 3. adj. normal, obişnuit, regulat. (Puls ~.) 4. adj. v. natural. 5. s. v. naturaleţe.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Firesc ≠ artificial, nefiresc, nenatural, silit, straniu
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FIR//ÉSC ~eáscă (~éşti) şi substantival Care este în firea lucrurilor; care este în cadrul normei; natural; normal. /fire + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
firésc s.n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FIRÉSC adj., s. 1. adj. natural, normal, obişnuit, (înv.) fireş, (fig.) curat. (Aici nu e lucru ~.) 2. s. naturaleţe. (~ul unei situaţii.) 3. adj. normal, obişnuit, regulat. (Puls ~.) 4. adj. v. natural. 5. s. v. naturaleţe.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Firesc ≠ artificial, nefiresc, nenatural, silit, straniu
(Dicţionar de antonime)