fistulă

FÍSTULĂ, fistule, s.f. (Med.) Canal format accidental sau în urma unei operaţii, care comunică spre interior cu o glandă sau cu o cavitate naturală ori patologică şi care drenează în afară secreţiile acestora; ulceraţie adâncă într-un ţesut al organismului. – Din fr. fistule.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÍSTUL//Ă ~e f. 1) Canal artificial, congenital sau patologic, prin care un organ comunică în mod anormal cu alt organ sau cu exteriorul şi prin care se scurg secreţiile interne. 2) Ulceraţie adâncă într-un ţesut al organismului. /<fr. fistule, lat. fustula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FÍSTULĂ s.f. 1. Canal supurativ accidental rămas în urma închiderii unui abces. ♦ Canal făcut pe cale chirurgicală, care uneşte un organ intern cu exteriorul. 2. Ulceraţie adâncă în ţesuturile organismului. [< lat. fistula, fr. fistule].
(Dicţionar de neologisme)

FÍSTULĂ s. f. 1. canal supurativ accidental în urma închiderii unui abces. ♢ canal făcut pe cale chirurgicală, care uneşte un organ intern cu exteriorul. 2. ulceraţie adâncă într-un ţesut al organismului. (< fr. fistule, lat. fistula)
(Marele dicţionar de neologisme)

fístulă s. f., g.-d. art. fístulei; pl. fístule
(Dicţionar ortografic al limbii române)