fisura dex - definiţie, sinonime, conjugare
FISÚRĂ, fisuri, s.f. Crăpătură îngustă, plesnitură la suprafaţa sau în interiorul unui corp solid (metal, beton, aliaj, piatră, os etc.). – Din fr. fissure, lat. fissura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. şi refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FISÚR//Ă ~i f. Crăpătură pe suprafaţa sau în interiorul unui corp, a unui organ sau material. [G.-D. fisurii] /<fr. fissure, lat. fissura
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A FISUR//Á ~éz tranz. A face să se fisureze. /<fr. fissurer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FISUR//A pers. 3 se ~eáză intranz. (despre corpuri solide) A plesni, formând fisuri; a căpăta fisuri. /<fr. fissurer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FISÚRĂ s.f. Crăpătură (îngustă), plesnitură (în metal, în beton, pe piele etc.). [Cf. fr. fissure, lat. fissura].
(Dicţionar de neologisme)

FISURÁ vb. I. tr., refl. A produce sau a căpăta fisuri. [< fr. fissurer].
(Dicţionar de neologisme)

FISÚRĂ s. f. crăpătură, plesnitură (în rocă, beton, metal, piele etc.). (< fr. fissure, lat. fissura)
(Marele dicţionar de neologisme)

FISURÁ vb. tr., refl. a produce, a căpăta fisuri. (< fr. fissurer)
(Marele dicţionar de neologisme)

fisúră s. f., g.-d. art. fisúrii; pl. fisúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fisurá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. fisureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FISÚRĂ s. v. spărtură.
(Dicţionar de sinonime)

FISURÁ vb. v. sparge.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fi fis fisu fisur

Cuvinte se termină cu literele: ra ura sura isura