fisurare dex - definiţie, sinonime, conjugare
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. şi refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FISURÁRE, fisurări, s.f. Acţiunea de a (se) fisura şi rezultatul ei. – V. fisura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FISUR//Á ~éz tranz. A face să se fisureze. /<fr. fissurer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FISUR//A pers. 3 se ~eáză intranz. (despre corpuri solide) A plesni, formând fisuri; a căpăta fisuri. /<fr. fissurer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FISURÁ vb. I. tr., refl. A produce sau a căpăta fisuri. [< fr. fissurer].
(Dicţionar de neologisme)

FISURÁRE s.f. Acţiunea de a (se) fisura şi rezultatul ei; fisură. [< fisura].
(Dicţionar de neologisme)

FISURÁ vb. tr., refl. a produce, a căpăta fisuri. (< fr. fissurer)
(Marele dicţionar de neologisme)

fisurá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. fisureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fisuráre s. f., g.-d. art. fisurării; pl. fisurări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FISURÁ vb. v. sparge.
(Dicţionar de sinonime)

FISURÁRE s. v. spargere.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fi fis fisu fisur fisura

Cuvinte se termină cu literele: re are rare urare surare