fiuleț
FIULÉŢ, fiuleţi, s.m. Diminutiv al lui fiu; fiuţ. [Pr.: fi-u-] – Fiu + suf. -(u)leţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
fiuléţ s. m. (sil. fi-u-), pl. fiuléţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
fiuléţ s. m. (sil. fi-u-), pl. fiuléţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)