fizice dex - definiţie, sinonime, conjugare

fizice

[Sinonime]
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care se referă la corpul fiinţelor vii, în special la activitatea muşchilor, care aparţine corpului fiinţelor vii, în special activităţii musculare. ♦ Care aparţine simţurilor. Plăceri fizice. 2. S.n. Aspectul exterior al unei persoane; constituţie naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparţine materiei, privitor la materie; material; concret. ♢ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeţei terestre şi a mediului geografic. 4. S.f. Ştiinţă fundamentală din ciclul ştiinţelor naturii care studiază proprietăţile şi structura materiei, formele mişcării ei şi legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum şi transformările reciproce ale acestor forme de mişcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei ştiinţe. 5. Adj. Care aparţine fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÍZIC1 n. rar Exterior al unei persoane. /<fr. physique, lat. physicus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FÍZI//C2 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de corpul fiinţelor vii şi de activitatea musculară; propriu corpului fiinţelor vii şi activităţii musculare. Forţă ~că. Dezvoltare ~că. 2) Care ţine de materie; propriu materiei. ♢ Geografie ~că ramură a geografiei care se ocupă cu studiul naturii suprafeţei terestre şi mediului geografic. 3) Care ţine de fizică; propriu fizicii. /<fr. physique, lat. physicus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FÍZIC, -Ă adj. 1. Referitor la corpul omului şi la activitatea musculară. 2. Referitor la materie, material; concret. ♢ Geografie fizică = ramură a geografiei care studiază natura suprafeţei terestre şi a mediului geografic. 3. Referitor la metodele fizicii, la fenomenele pe care le studiază fizica. // s.n. Înfăţişare, aspect exterior al (corpului) unei persoane. [Var. fisic, -ă adj. / < fr. physique, lat. physicus, gr. physikos].
(Dicţionar de neologisme)

FÍZIC, -Ă I. adj. 1. referitor la corpul omului şi la activitatea musculară. 2. referitor la materie, material, concret. 3. referitor la fizică, la fenomenele pe care le studiază. II. s. n. aspect exterior al (corpului) unui om. III. s. f. ştiinţă care studiază structura şi proprietăţile materiei, cu formele mişcării ei şi cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice. o ~ atomică = parte a fizicii care studiază proprietăţile fizice ale atomilor; ~ nucleară = ramură a fizicii care studiază proprietăţile nucleului atomic. (< fr. physique, lat. physicus, gr. physikos)
(Marele dicţionar de neologisme)

fízic s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fízic adj. m., pl. fízici; f. sg. fízică, pl. fízice
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FÍZIC adj., s. 1. adj. v. corporal. 2. adj. v. sexual. 3. adj. v. trupesc. 4. adj. pământesc, trupesc. (O iubire fizică.) 5. s. v. conformaţie. 6. adj. v. concret. 7. adj. v. mecanic. 8. adj. manual, (înv.) mecanicesc. (Muncă fizică.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fi fiz fizi fizic

Cuvinte se termină cu literele: ce ice zice izice