fiziocrație dex - definiţie, sinonime, conjugare

fiziocrație

FIZIOCRAŢÍE s.f. Doctrină economică din secolul al XVIII-lea care susţine că munca agricolă constituie unica sursă de bogăţie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FIZIOCRAŢÍE f. v. FIZIOCRATISM. [Sil. -zi-o-] /<fr. physiocratie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FIZIOCRAŢÍE s.f. Orientare, cu precădere economică, apărută în sec. XVIII în Franţa, care contestă intervenţia statului în economie, susţinând că în societatea umană există o „ordine naturală” care se impune prin evidenţă şi este opusă ordinii artificiale creată prin voinţa oamenilor; fiziocratism. [Pron. -zi-o-, gen. -iei. / < fr. physiocratie].
(Dicţionar de neologisme)

FIZIOCRAŢÍE s. f. doctrină economică burgheză, apărută în sec. XVIII în Franţa, care respinge intervenţia statului în economie, susţinând că în societatea umană există o „ordine naturală”; fiziocratism. (< fr. physiocratie)
(Marele dicţionar de neologisme)

fiziocraţíe s. f. (sil. -zi-o-cra-), art. fiziocraţía, g.-d. fiziocraţíi, art. fiziocraţíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: fi fiz fizi fizio fizioc

Cuvinte se termină cu literele: ie tie atie ratie cratie