fiziocrat

FIZIOCRÁT, fiziocraţi, s.m. Adept al fiziocraţiei. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocrate.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FIZIOCRÁ//T ~ţi m. Adept al fiziocraţiei. [Sil. -zi-o-] /<fr. physiocrate
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FIZIOCRÁT, -Ă s.m. şi f. Adept al fiziocratismului. [Pron. -zi-o-. / < fr. physiocrate, cf. gr. physis – natură, kratos – forţă].
(Dicţionar de neologisme)

FIZIOCRÁT s. m. adept al fiziocraţiei. (< fr. physiocrate)
(Marele dicţionar de neologisme)

fiziocrát s. m. (sil.-zi-o-crat), pl. fiziocráţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)