flăcăiește

FLĂCĂÍ, flăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A trăi ca flăcău (neînsurat); a-şi petrece tinereţea ca flăcău. – Din flăcău.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FLĂCĂ//Í ~iésc intranz. 1) A fi flăcău. 2) A-şi petrece anii de flăcău. 3) A trăi ca un flăcău. [Sil. -că-i] /Din flăcău
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FLĂCĂIÉŞTE adv. rar În felul flăcăilor; cum obişnuiesc flăcăii. /flăcău + suf. ~eşte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

flăcăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. flăcăiésc, imperf. 3 sg. flăcăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. flăcăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)