flăcăuan

FLĂCĂUÁN, flăcăuani, s.m. (Reg.) Flăcăiandru. [Pr.: -că-uan] – Flăcău + suf. -an.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FLĂCĂUÁN ~i m. Flăcău mai tânăr (luat în raport cu alţi flăcăi). [Sil. flă-că-uan] /flăcău + suf. ~an
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

flăcăuán s. m. (sil. -că-uan), pl. flăcăuáni
(Dicţionar ortografic al limbii române)