flămânzi dex - definiţie, sinonime, conjugare
FLAMÁND, -Ă, flamanzi, -de, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Flandrei. 2. Adj. Care aparţine Flandrei sau populaţiei ei, privitor la Flandra sau la populaţia ei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de flamanzi (1). – Din fr. flamand.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FLĂMẤND, -Ă, flămânzi, -de, adj. (Adesea substantivat) Care simte senzaţia de foame, căruia îi este foame; înfometat, famelic. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FLĂMÂNZÍ, flămânzesc, vb. IV. Intranz. A fi flămând, a sta multă vreme nemâncat, a răbda, a suferi de foame. ♦ Tranz. A ţine pe cineva nemâncat. – Din flămând.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FLĂMÂN//D ~dă (~zi, ~de) 1) şi substantival Care are senzaţia de foame; căruia îi este foame. Animal ~. 2) fig. fam. Care este dornic de ceva. ~ de lucru. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A FLĂMÂNZ//Í ~ésc 1. intranz. 1) A avea senzaţia de foame; a fi flămând. 2) A îndura foame. 2. tranz. A face să îndure foame; a ţine nehrănit; a înfometa. /Din flămând
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

flămấnd (flămấndă), adj. Care simte senzaţia de foame, înfometat. – Mr. flămunt, megl. flămund, istr. flămănt. – Lat. f a m e l i c u s, cu l propagat (*flamelicus) sau expresiv, cf. 3415 şi ulterior disimulat *flamen(i)cus; consoana finală ca în stîng. – Der. flămînjós, adj. (flămând); flămânjúne, s.f. (foame); flămânzáre, s.f. (Trans., deşert, parte a corpului unui animal); flămânzénie, s.f. (starea unei persoane care posteşte); flămânzí, vb. (a-i fi foame; a provoca foamea); flămânzícă, s.f. (plantă, Drama nemorosa); flămânzílă, s.m. (poreclă dată persoanelor veşnic flămânde). – [3419]
(Dicţionarul etimologic român)

FLAMÁND, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Flandra. ♢ (s. f.) grai al limbii olandeze vorbit în nordul Belgiei. (< fr. flamand)
(Marele dicţionar de neologisme)

flamánd s. m., adj. m., pl. flamánzi; s. f. (persoană), f. sg. flamándă, g.-d. art. flamándei; pl. flamánde
(Dicţionar ortografic al limbii române)

flămând adj. m., pl. flămânzi; f. sg. flămândă, pl. flămânde
(Dicţionar ortografic al limbii române)

flămânzí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. flămânzésc, imperf. 3 sg. flămânzeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. flămânzeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FLĂMÂND adj. flămânzit, înfometat, nemâncat, nesătul, (rar) înfomat, (reg.) fometos, (prin Transilv. şi Ban.) sec. (E veşnic ~.)
(Dicţionar de sinonime)

FLĂMÂNZÍ vb. a înfometa. (A ~ pe cineva.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Flămând ≠ sătul, îmbuibat
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: fl fla flam flama flaman

Cuvinte se termină cu literele: zi nzi anzi manzi amanzi