flămânzire dex - definiţie, sinonime, conjugare
FLĂMÂNZÍ, flămânzesc, vb. IV. Intranz. A fi flămând, a sta multă vreme nemâncat, a răbda, a suferi de foame. ♦ Tranz. A ţine pe cineva nemâncat. – Din flămând.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FLĂMÂNZÍRE, flămânziri, s.f. Acţiunea de a flămânzi şi rezultatul ei. – V. flămânzi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FLĂMÂNZ//Í ~ésc 1. intranz. 1) A avea senzaţia de foame; a fi flămând. 2) A îndura foame. 2. tranz. A face să îndure foame; a ţine nehrănit; a înfometa. /Din flămând
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

flămânzí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. flămânzésc, imperf. 3 sg. flămânzeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. flămânzeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

flămânzíre s. f., g.-d. art. flămânzírii; pl. flămânzíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FLĂMÂNZÍ vb. a înfometa. (A ~ pe cineva.)
(Dicţionar de sinonime)

FLĂMÂNZÍRE s. înfometare. (~ unei populaţii.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fl fla flam flama flaman

Cuvinte se termină cu literele: re ire zire nzire anzire